Pe lângă lansarea site-ului Docs.com (povestită de Porumbelul aici) cu ocazia conferinței F8» , Mark Zuckerberg (omul cu ideea din spatele Facebook) a mai prezentat și conceptul de „Open Graph” asupra căruia vreau să mă concentrez puțin în articolul de față, deoarece a iscat o furtună de dezbateri aprinse printre oamenii care respiră și trăiesc web.
Facebook a creat prin „Open Graph” o platformă care permite siteurilor și aplicațiilor să împartă informații despre utilizatori pentru a le oferi servicii, opțiuni și oferte personalizate pe gusturile și interesele lor – chiar dacă acești utilizatori nu au vizitat niciodată înainte siteurile cu pricina. De exemplu, în timp ce ești autentificat pe Facebook, siteurile participante la această platformă (cum ar fi CNN.com) va afișa informații, produse și servicii relevante pentru interesele tale fără ca tu să fi nevoit să te autentifici pe CNN.com sau să furnizezi alte informații.
Platforma se bazează pe 3 piloni: Open Graph, pluginuri sociale și Graph Api.
1. Open Graph – pe Facebook utilizatorii sunt conectați cu oameni pe care-i cunosc (așa-numiții „prieteni”), personalități publice și produsele care le plac (vezi articolul Ce este Facebook la ce folosește pentru detalii despre sistemul de publicitate comercială implementat de Facebook); noua platformă Facebook va permite siteurilor și aplicațiilor să împartă aceste informații între ele.
Open Graph este în esență urmașul lui Facebook Connect» (a cărui pensionare a fost anunțată la aceeași conferință F8), cu mențiunea că face mai ușoară shareuirea informațiillor și, spre deosebire de Facebook Connect, Open Graph va permite participanților să stocheze datele utilizatorilor pentru mai mult de 24 de ore.
De exemplu dacă accesezi un site (să zicem aiurea.ro) prin intermediul profilului Facebook, siteul respectiv va avea acces la toate informațiile pe care tu le-ai făcut publice (pe Facebook) despre mâncarea sau muzica preferată și va putea să-ți afișeze o pagină care să conțină informații despre restaurante sau cluburi unde se ascultă genul tău de muzică. De asemenea, dacă tu furnizezi informații despre preferințele tale pe aiurea.ro acestea vor fi adăugate cuminți în Open Graph. Practic, Facebook intenționează să transforme webul într-o super-rețea alcătuită dintr-o multitudine de rețele sociale, după cum se vede și din imaginea de mai jos:
2. Pluginurile sociale – dacă Open Graph este în esență o imensă bază de date (de obicei ascunsă de ochii membrilor) care conține identitățile utilizatorilor, prietenii, conexiunile și preferințele acestora, Facebook a dezvoltat un set de pluginuri pe care siteurile și aplicațiile le pot implementa pentru a face mai ușor pentru membrii Facebook să vizualizeze informații de la și despre prietenii lor de pe Facebook, să împartă conținut web cu aceștia fără să părăsească siteul sau să treacă printr-o procedură de autentificare care consumă și ea timp. Un exemplu este noul buton „Like” (Îmi place) care a fost detaliat cu ocazia articolului despre Facebook. De exemplu dacă-ți place un articol de pe CNN.com prin intermediul acestui buton poți spune aceasta (că ți-a plăcut articolul) și prietenilor de pe Facebook. Mai mult, butonul îți va arăta și prietenii tăi de pe Facebook care l-au citit deja și le-a plăcut (dacă există vreunul).
Unele siteuri îți pot arăta versiuni personalizate de conținut în funcție de preferințele tale setate pe Facebook. De asemenea, va exista un toolbar Facebook pentru websiteuri care îți va oferi posibilitatea să selectezi ce caracteristici Facebook să-ți fie afișate pe respectivul site, inclusiv chat.
Ca divertisment, amintesc faptul că butonul „Like” poate fi afișat în trei variante de culoare, una dintre acestea fiind în mod ironic denumită „evil” (diabolic) – o fi vreo remarcă la celebrul slogan neoficial din zilele timpurii ale lui Google „Don’t be evil!” (Nu fii diabolic!)?
3. Graph API - bineînțeles că platforma n-ar avea șanse prea mari de reușită dacă ar fi dificil pentru webmasteri de implementat în siteuri. Dar Graph API-ul de la Facebook este relativ simplu: este nevoie de introducerea unei singure linii de cod HTML pentru a implementa un plugin social, de exemplu:
Graph API va permite dezvoltatorilor parteneri să caute pe Facebook informații despre utilizatori și obiecte. Informațiile despre membrii Facebook vor putea fi accesate simplu prin linkuri de tipul: http://graph.facebook.com/it4fans.ro/muzică.
Bineînțeles că Facebook vrea să domine lumea (cel puțin cea virtuală a internetului care oricum este interdependentă de cea reală) și prin lansarea acestei platforme a făcut un pas serios înainte în realizarea acestui deziderat. Acum apare într-o lumină mult mai logică achiziția companie Octazen (compusă în principiu din doi oameni care excelează în culegerea și prelucrarea unor volume imense de date despre utilizatorii diverselor rețele sociale fără știrea acestora – atât a rețelelor cât și a utilizatorilor) despre care am detaliat la vremea respectivă în articolul ăsta. Dacă te întrebi ce proprietar de site ar fi dispus să intre în hora Facebook și să devină partener cu acesta în Open Graph, îți spun că întrebarea corectă ar fi:
Cine nu ar dori să facă un parteneriat cu Facebook în condițiile în care acesta are în spate jumătate de miliard de utilizatori care petrec în medie aproape jumătate de oră pe Facebook?
Oricum, încă din ziua lansării Facebook a anuțat că Open Graph are deja 30 de parteneri (siteuri ca Pandora sau Yelp – foarte populare prin SUA dar și CNN, ESPN sau IMDB), având peste un miliard de butoane „Like” care așteaptă relaxate să fie apăsate încă din prima zi. Și acest număr nu poate decât să crească.
Și apropo de noua înfruntare care se preconizează între Google și Facebook în lumina acestor noutăți se impune să fac aici o actualizare a articolului scris pe tema asta:
În ultimul deceniu al secolului trecut, Microsoft era compania care amenința să devină un Darth Vader al lumii digitale, Google dominând în ultimul deceniu un web bazat pe pagini interconectate. Fiecare link către o pagină conta ca un vot, determinând astfel cele mai relevante pagini pentru orice cuvânt cheie care era căutat. Rezultatul: un motor de căutare greu de bătut.
În zilele noastre, linkurile dintre pagini nu mai sunt suficiente pentru furnizarea surselor care conțin informații abundente sau de calitate, oamenii preferând să facă schimb de linkuri cu prietenii pe rețelele sociale ca Facebook și Twitter. Acum Google plătește bani acestor siteuri pentru a avea acces și a le indexa informațiile publice dar îi lipsește informații vitale pentru a-ți oferi niște rezultate cu adevărat personalizate la căutările tale, pentru că Google nu are o listă cu prietenii tăi combinată cu o listă a preferințelor acestora. Facebook în schimb are această listă, fiind în postura de a construi cel mai bun motor de căutare de pe planetă: un motor de căutare care returnează rezultate atât în funcție de preferințele tale cât și de recomandările și gusturile prietenilor tăi. Totodată, lansarea butonului „Like” înseamnă ca Facebook va ști mai multe despre preferințele membrilor săi decât a făcut-o până acum.
Google realizează majoritatea profiturilor din banere comerciale – care de obicei sunt afișate în funcție de termenii căutărilor tale sau de conținutul paginii web accesate. Deși Google a depus destule eforturi pentru personalizarea acestor banere comerciale, cunoștințele lui despre prietenii tăi sau interesele acestora sunt mult mai limitate decât cele ale lui Facebook. Informațiile culese din zeci de mii de butoane Facebook „Like” dispuse pe siteuri din toată lumea ar putea fi folosite pentru crearea unei rețele de publicitate care să devină un concurent serios pentru Google AdSense. Mai ales că eforturile Google de construire a unei rețele sociale capabile să domine webul cum o face Facebook nu au fost încununate de succes.
Ultimul aspect tratat în prezentul articol deși nu este cel mai puțin important este cel al securității informațiilor membrilor. Utilizatorii mai secretoși ar putea fi îngrijorați în privința diseminării informațiilor personale relevante prin intermediul lui Open Graph, motiv pentru care Zuckerberg a precizat că doar informațiile selectate de membrii Facebook ca fiind publice vor fi făcute accesibile companiilor partenere. Pe de o parte, sună interesant să ai parte de o experiență web personalizată după propriile gusturi, interese și relații de prietenii (care seamănă pe undeva cu cea oferită de StumbleUpon), dar pe de alta va fi destul de greu să ții evidența tuturor datelor personale pe care le vei furniza lui Open Graph – ceea ce ar putea oferi niște oportunități de abuz unor companii mai puțin scrupulose.
Deși poate va suna ușor perimată și desuetă cred că o mențiune despre moralitatea acestui concept trebuie făcută aici: cel mai bine este ilustrată această moralitate de către analogia cu Page Rankul celor de la Google. Sunt gata să pariez că Sergey Brin și Larry Page regretă amarnic că nu au condiționat indexarea de către motorul lor de căutare și acordarea unui Page Rank de autentificarea la Google. Deși pare a fi o mișcare isteață, ei bine, este cel puțin… diabolică (asta apropo de evil)!
Iată un rezumat în 10 puncte a ceea ce înseamnă noua platformă „Open Graph” precum și principalele puncte nevralgice:
1. OPEN GRAPH: Facebook dorește să personalizeze webul prin acest nou concept, preferințele exprimate prin apăsarea butoanelor „Like” fiind adăugate automat atât în fluxul de informații personale a utilizatorului cât și în profilul acestuia existente pe Facebook;
2. STIMULENTE PENTRU EDITORII WEB – care se grăbesc să adauge aceste pluginuri sociale Facebook pe siteurile lor, deoarece ori de câte ori cineva apasă butonul „Like” este creat un backlink pe pagina Facebook care conține profilul respectivului membru (chestie care, culmea, ajută în timp la creșterea Page Rankului Google). De asemenea, siteurile pot afișa astfel cel mai relevant conținut posibil unui vizitator autentificat la Facebook pe baza preferințelor acestuia și a prietenilor lui. Toate acestea înseamnă mai mult trafic și, implict, profituri mai mari pentru editorii web;
3. UNELE PĂRȚI SUNT DESCHISE: Editorii web adaugă informații pe paginile web proprii pentru a putea identifica un anume obiect – să spunem că pentru a identifica un cântec trebuie adăugate meniuri care să conțină titlul acestuia precum și formația care-l cântă (date semantice). Acest lucru ușurează munca depusă de Facebook în organizarea bazei de date care conține tot ce există pe web – aceste date semnatice sunt disponibile și rivalilor, cum ar fi Google;
4. ALTE PĂRȚI SUNT ÎNCHISE: Informațiile culese în urma apăsării butoanelor „Like” nu sunt vizibile rivalilor Facebook, dacă aceștia nu implementează pluginuri sociale pe siteurile lor. Cu alte cuvinte, Facebook își construiește o bază de date cu preferințele celor care accesează webul dar nu dă acces celorlalți decât dacă aceștia promovează Facebook pe siteurile lor;
5. ALTERNATIVE OPEN: Există câteva alternative open la pluginurile sociale (de exemplu Open ID dar webmasterii evită să le folosească deoarece nu atrag trafic și conectări cum o face Facebook – amintesc din nou că oamenii chiar petrec ceva timp pe Facebook, spre deosebire de varianta navigării pe web din Google când cauți după niște cuvinte cheie, accesezi primele siteuri pe care ți le afișează Google, citești ce te interesează și gata. Ei bine, pe Facebook socializezi, mai schimbi o bârfă, mai bagi un joc cu prietenii… ai ce face iar timpul zboară;
6. NU EXISTĂ EXPORT: Facebook nu a pus la dispoziția membrilor săi posibilitatea să-și exporte preferințele exprimate prin folosirea butoanelor „Like” printr-o procedură simplă. Deci dacă la un moment dat apare pe piață o altă rețea socială mai bună decât Facebook nu vei putea să migrezi pur și simplu acolo cu tot bagajul acumulat pe Facebook și nu-ți rămâne altceva de făcut decât să o iei de la capăt. Deci Facebook adună și stochează informații despre tine dar tu nu deții cu adevărat informațiile respective, ci Facebook;
7. MAI PUȚINĂ LIBERTATE DE MIȘCARE: susținătorii variantei unui web deschis argumentează că este negativ pentru utilizatori să fie blocați la folosirea unui singur sistem (monopol), deoarece rivalii nu pot construi sisteme mai performante și să ofere astfel alternative;
8.CHEIA SUCCESULUI: Criticii Facebook au dreptate, dar dacă Facebook nu ține cu dinții de „Open Graph” și de informațiile adunate acolo, compania nu va putea cuceri întreg webul doar cu un sistem de autentificare foarte răspândit; are nevoie să monetizeze aceste informații (implicit prin furnizarea de reclame comerciale);
9. MARKETING: Se bănuiește (pe bună dreptate) că Facebook folosește termenul „Open” din denumirea „Open Graph” ca un concept de marketing, deoarece acesta nu este pe deplin deschis oricui, lucru adevărat din moment ce valoarea acestuia constă tocmai în ținerea secretă a anumitor date;
10. FACEBOOK CÂȘTIGĂ: Facebook a câștigat (momentan) webul rezolvând problema identificării și autentificării atât pentru utilizatori cât și pentru webmasteri. De asemenea au reușit să progreseze în zona webului semantic (a indexării și căutărilor efectuate după sensuri ale cuvintelor, termenilor, conceptelor, etc…). Rivalii (Google, Microsoft, Apple, Yahoo) vor încerca să contracareze ofensiva Facebook cu o soluție cu adevărat deschisă dar le va fi greu să o impună fără un stimulent adecvat oferit editorilor web (mult, mult trafic concretizat în vizitatori care se conectează prin această soluție și stau mult timp pe site); Facebook a rezolvat astfel o problemă într-o modalitate în care această rezolvare crează valoare atât pentru companie cât și pentru membrii acesteia. Hey, dar nu așa funcționează capitalismul?
Totuși, succesul Facebook nu este garantat
În timp ce Facebook este poziționată perfect pentru a conduce următoarea revoluție în materie de web, succesul acesteia este departe de a fi un lucru sigur. Twitter urmează să anunțe lansarea lui „adnotări” – o modalitate de a adăuga mai multe informații la tweeturi iar Google are încă destui bani în pușculiță pentru a cumpăra, mă rog, orice le trece prin cap.
Iar baza de utilizatori (cei 500 de milioane) Facebook este volatilă: din varii motive aceștia se pot hotărâ într-o zi să migreze în masă cauzând decăderea Facebook, fenomen experimentat deja de MySpace sau Friendster. Popularitatea rețelelor sociale are ceva în comun cu moda: e schimbătoare și mofturoasă fiind totodată greu de prevăzut.
